cum sunt?
nu ştiu mă întreb uneori care eu
cămaşa de dimineaţă
cu grijă să nu vărs cafeaua
telefoanele zâmbetul
e puţin cam strâmb azi
şi ce dacă
ore întregi în alienatul metrou
noroc cu “idiotul”
mă aşteaptă dosarele
umbrele necunoscute din birouri
nu-i aşa că rezolvi tu şi asta?
s-a supărat mama tata nu ştie ce să facă
bunica mă priveşte blând din poză
mi-e tare dor de ea
ce femeie deosebită sunt eu
nurii dansează nebuni
fără să le pese de mine
aştept înserarea să mă ţii în braţe
dar brusc îmi amintesc
pelin şi întuneric mi-au otrăvit sângele
şi totuşi privesc în ochii tăi
şi-i atâta lumină
îmi studiez palmele
picioarele sufletul
nu mai ştiu unde m-am lăsat
tâmplele
cerul
toate-s la locul lor
copacii care şoptesc
melodii la fel se revarsă
şi totuşi e ceva rupt
ca o ceaşcă ciobită
ori un picior de stea dispărut
sfâşiind
deşi nu mai e
durerea membrului fantomă
