am tăcut deseori multe bucăţi din mine
şi m-am străduit să rotunjesc
colţurile dintre noi
uneori transpunându-mă
în tine
până la sânge
alteori înghiţind speriată pastile amare

dar azi
nu mai vreau să tac
să-mi fac mulaj după chipul tău
risipind suflet care nu e primit
azi deschid poarta acelei sincerităţi
care începe cu ceea ce nu pot fi
ori ceea ce sunt în fapt
şi fac loc
acelei dezgoliri cu aspect rugos şi vineţiu
fără de care
păpădiile nu pot respira

există în viaţa mea un bar
pahare de tequilla
şi, fireşte, alcoolicul din familie

am câţiva prieteni buni
la fel de ciudaţi ca mine
şi cu siguranţă
toate întâmplările aiuristice
cu tuşe groase, dramatice
sunt viaţa mea

***
prima persoană pe care
aş vrea s-o văd dincolo
ar fi câinele

şi mai mult

la colţul acela din mine
atât de sfâşiat încât
aş putea renunţa
chiar dacă ştiu să înot
m-aş opri pur şi simplu
din respirat
chiar dacă asta ar rupe plămânii

acolo nu vreau s-ajung
niciodată

dar nu ştiu cum
mai moare cineva
mai vine o boală incurabilă
mai urlă o singurătate

şi iată-mă-s
faţă în faţă cu bomba
ce-mprăştie tot
în mii de bucăţi